sfert (-turi),
s.n. –
1. A patra
parte, pătrime. –
2. Dare stabilită în 1739 și plătibilă în 4
sferturi; în realitate a
fost mărită la 5 în 1741 și la 6 în 1774. – Var. Mold.
șfert. Sl.
četvrŭtŭ (CIhac, II, 387), cf.
ciosvîrtă. – Der.
sfîrteca (var.
sferteca, sfîrtica, sfărtica), vb. (a sfîșia, a
rupe în
bucăți), pentru a
cărui comp. cf. sp.
descuartizar (după Candrea, din lat. *
exfractĭcāre).