seu (-uri),
s.n. – Grăsime
animală. – Mr., megl.
seu, istr.
sew. Lat.
sēbum (Diez, I, 382; Pușcariu 1553; REW 7762), cf. it.
sego, logud., prov., cat.
seu, v. fr.
siu (› fr.
suif), sp.,
port.
sebo. – Der.
soios, adj. (cu seu,
murdar,
gras), în
loc de
*seuios;
soi (var.
soaie), s.n. și f. (
jeg, grăsime, murdărie), formație regresivă (după Tiktin,
legat de
zoaie; după Giuglea,
LL, II, 53, din lat.
suillus „
purcel”);
soi, vb. (a
murdări, a
unge). Cf.
soili.