secrét (-eátă),
adj. –
1. Deșert, abandonat. –
2. Retras, izolat. –
3. Afurisit,
blestemat. –
4. Ascuns. –
5. (S.n.)
Pustiu,
loc frecventat de
duhurile rele. –
6. (S.n.)
Taină. –
7. (S.n., înv.)
Parolă. – Var.
săcret. Lat.
secrētus (Pușcariu 1575; REW 7765; Tiktin; Candrea), cf.
alb.
škretë. Este popular numai în Trans., sensurile 4 și 6-7 reproduc fr.
secret. Sensul de „
blestemat” care se explică suficient
pornind de la
ideea de „
gol”, cf.
pustiu, poate a
fost înțeles ca o continuare a seriei
proclet, treclet. Der. (din fr.)
secreta, vb.;
secretar, s.m.;
secretariat, s.n.;
secrețiune, s.f.