secáră
s.f. –
Plantă graminee (Secale cereale). – Var.
săcară. Mr., megl.
sicară, istr.
secǫrę. Lat.
sēcāle (Diez, I, 373; Pușcariu 1493; REW 7763; Aebischer,
ZRPh., LVI, 392-402), cf. ven.
segăla și lat.
sēcāle ›
alb.
thëkëre, it.
segale, prov.
seguel, fr.
seigle, cat.
segle. – Der.
secărea, s.f. (
plantă furajeră, Bromus secalinus;
chimen, Carum Carri);
secărică, s.f. (
chimen;
rachiu de secară);
secăriță, s.f. (
chimen;
plantă, Ramischia secunda);
secăros, adj. (se
zice despre grîul
amestecat cu secară).