sdrávăn (-nă),
adj. –
1. Robust, puternic,
voinic. –
2. Aspru, rezistent. –
3. Mare, impunător. –
4. (Adv.) Cu
putere,
tare. – Var.
zdravăn, și der. Sl.
sŭdravinŭ „sănătos” (Miklosich,
Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 336), cf. sb., cr., slov.
zdravo „sănătos”. – Der.
sdrăveni (var.
însdrăveni, (în)zdrăveni), vb. (
Banat, Trans. de V., a
strănuta; refl., a se însănătoși, a
deveni sănătos, a se pune
picioare), care la
primul sens (ALR, I, 78), se explică prin formula
sdravăn „sănătos” care li se
zice celor care
strănută, cf. sp.
Jesus;
sdrăvenie, s.f. (forță, robustețe);
sdraviță, s.f. (
salvie,
Salvia officinalis), cf. sl.
zdravica „
sănătate”;
sdravăț, s.m. (mlajă,
Salix viminalis), cf. bg.
sdravec, sb.
sdravac (Candrea);
sdrăvui, vb. (înv., a respecta), din sl.
zdraviti. Cf.
năsdrăvan.