scámă (-me),
s.f. – Fibre de pînză uzată. – Mr.
scamă. Lat.
squama (Pușcariu 1540; REW 8199), cf. it.
squama, prov., cat., sp.,
port.
scama. – Der.
scămos, adj. (fibros),
ar putea reprezenta
direct lat.
squamōsus (Pușcariu 1541; REW 8202);
scămoșa, vb. (a
destrăma, a
deșira o țesătură), din adj. precedent;
scăma, vb. (a
destrăma), cuvînt
rar,
puțin atestat, pe care Pușcariu 1539 și REW 8200
îl consideră derivat din lat.
squamāre;
descăma, vb. (a
destrăma, a
deșira), pe care Pușcariu 506
îl derivă din lat. *
desquamāre. – Din
rom. provine rut.
skam (Miklosich,
Wander., 19).