scădeá (-ad, -ăzút),
vb. –
1. A coborî, a
reduce, a diminua, a descrește. –
2. A împuțina. –
3. A descrește
luna. –
4. A
decădea, a se
strica. –
5. A
lega, a îngroșa un
sos. –
6. A sustrage, a
scoate. –
7. A
ajunge la scadență. – Mr.
scad, scîdzui, scîdeari. Lat.
excadĕre (Densusianu,
Hlr., 169; Pușcariu 1536; REW 2944), cf. it.
scadere, prov.
escazer, fr.
échoir (v. fr.
escheer), v. sp.
escaecer,
port.
esquecer. Ultimul sens este un
împrumut modern din it. – Der.
scădere, s.f. (
reducere, diminuare; sustragere; lipsă, lacună);
scăzămînt, s.n. (
reducere;
rabat, ieftinire);
scăzător, s.m. (
număr care se scade din altul);
descăzut, s.m. (
primul termen al unei scăderi). Der. neol.
scadență, s.f., din it.
scadenza;
scadențar, s.n. (registru în care se înscria scadențele).