săvîrșí (-șésc, -ít),
vb. –
1. A împlini, a termina. –
2. A executa, a
duce la
bun sfîrșit. –
3. (Refl.) A
deceda, a
muri. – Sl.
suvrušiti (Miklosich,
Slaw. Elem., 47; Tiktin; Pușcariu,
Dacor., VIII, 349). – Der.
săvîrșenie (var.
săvîrșie), s.f. (sfîrșit, terminare);
săvîrșitură, s.f. (
capăt,
termen);
desăvîrși, vb. (a termina, a finisa; a perfecționa, a îmbunătăți), din sl.
dostoinu ›
destoinic (după Tiktin și Candrea, din supinul
de săvîrșit);
desăvîrșit, adj. (
perfect, exact; adv.,
perfect).