sáre (sắruri),
s.f. – Clorură de sodiu. – Mr.
sare, mr., megl.
sari, istr.
sore. Lat.
sale, forma vulgară de la
săl (Pușcariu 1524; REW 7521), cf. it.
sale, prov., cat., sp.,
port.
sal, fr.
sel. Pl. are
valoare colectivă și
uz în
general științific. – Der.
săra, vb. (a pune sare), mr.
ansar, ansărare, megl.
sar, sărari, din lat.
sālāre (Pușcariu 1524; REW 7521);
sărat, adj. (cu
multă sare; excesiv de
scump);
sărărit, s.n. (înv., impozit
plătit de locuitorii regiunilor învecinate cu
ocnele de sare pentru a
le folosi);
sărătură, s.f. (calitatea de a fi sărat;
apă sărată,
apă de
mare; pămînt sărat, impropriu culturilor), mr.
nsărătură;
sărăturos, adj. (înv., sărat);
sărar, s.m. (vînzător de sare);
sărărie, s.f. (depozit de sare);
sărăriță, s.f. (Trans.,
rar,
solniță);
sărui, vb. (
Banat, a
săra);
desăra, vb. (a îndepărta
sarea; a înmuia);
nesărat, adj. (
fără sare; insipid,
searbăd, fad; greoi, molîu, dizgrațios);
presăra, vb. (a împrăștia);
sănină, s.f. (
loc în
ocol unde se pune sare la
oi), din lat.
sālῑna (Candrea), sau în
loc de *
sărină, cu suf. -
ină, ca
pescuină, vizuină;
sărune (var.
sănune), s.f. (Trans.,
loc unde se pune
sarea oilor), din lat.
*salōnae (Candrea);
săricică, s.f. (arsenic; Mold., acid tartric);
sarniță, s.f. (
solniță;
plantă, Salsola kali);
salin, adj., din fr.
salin;
salină, s.f., din fr.
saline; salinitate, s.f., din fr.
salinité. Din expresia
rom.
a făgădui marea cu sarea provine expresia ngr. ἠ σάρα ϰαἰ ἠ μάρα.