salahór (salahóri),
s.m. –
1. (Înv.) Slujbaș la
curte. –
2. (Înv.) Țăran scutit de dări, care avea
drept unică obligație întreținerea anumitor
cetăți sau
drumuri. –
3. Ziler, muncitor cu
ziua. Tc. (per.)
salahor „scutier” (Șeineanu, II, 409; Lokotsch 1841), cf. ngr. σαραχόριδες. – Der.
salahori, vb. (a
munci din
greu, a trudi);
salahorie, s.f. (
muncă de
salahor);
salahoresc, adj. (de
salahor).