rotúnd (rotúndă),
adj. – în
formă de
cerc. – Var.
rătund. Lat.
rŏtŭndus, cf. it.
rotondo, tondo, sard.
tundu. Var.
retŭndus care se propune în
general pentru
rom. (Densusianu,
Hlr., 92, 94; Pușcariu 1451; Tiktin; REW 73; Candrea), nu este necesară pentru a explica rezultatul
rom.,
rătund, cf.
foras ›
fără,
locusta ›
lăcustă, etc.
Forma rotund nu este un hipercultism,
cum insinuează Tiktin și Scriban, ci pare rezultatul final al evoluției lui
ră- în Munt., cf.
palumbus ›
porumb, răcodelie ›
rocodelii,
răpotini ›
ropotini, etc.
Rătund nu se
aude în Munt., din
păcate, acest cuvînt nu figurează în ALR. Der.
rotunji (var.
rătunji, înv.
rătunzi), vb. (a
face rotund);
rotunjime (var.
rătunzime), s.f. (calitatea de a fi rotund);
rotunjitură, s.f. (rotunjime);
rotunjor, s.m. (monedă,
ban);
rotunjoară, s.f. (
plantă, Homogyne alpina).