rostogól (rostogóluri),
s.n. –
1. Plasă de pescuit. –
2. Întoarcere, rotire. –
3. Răsturnare în
aer. –
4. Plante (Echinops sphaerocephalus, E. commutatus). – Var.
răstogol, răstăgol, sensul 1
prostogol, prostovol, rostofol. Origine incertă. Probabil din
rotocol, der. expresiv de la
roată, contaminat cu
răstăvăli ‹
tăvăli; cu sensul 1 s-a contaminat cu o
rădăcină sl. cf.
prostire. Der. din sl. (
răs- și bg.
tărkaljam, după Weingand,
Jb., XIII, 109 și Tiktin) pare mai
puțin probabilă. – Der.
rostogoli, vb. (a se întoarce; refl., a se roti), cf. mr.
arustugulescu, arustugulire;
rostogoleală, s.f. (întoarcere, rotire).