rînd (rấnduri),
s.n. –
1. Șir,
linie. –
2. Serie,
grup. –
3. Ordine, în
șir, dată. –
4. Ordine,
clasă,
categorie. –
5. Plebe, devălmășie. –
6. Regulă, normă, jalon.
7. Menstruație. –
8. Temperament,
tip. –
9. Pereche, serie de
obiecte care formează un tot. –
10. Linie,
șir de
cuvinte. –
11. Strat. –
De rînd,
comun, vulgar. –
De-a rîndul, în
șir.
Pe rînd, în
ordine. Sl.
rędŭ „
ordine” (Miklosich,
Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 313; Byhan 329), cf. bg.,
alb.
red, ngr. ἀράδα „rang”, mag.
rend „
ordine”. – Der.
rîndui, vb. (a ordona; a determina, a stabili; a destina, a numi), din sl.
ręditi, cf.
orîndui;
rîndaș, s.m. (tînăr,
argat pentru treburile
cele mai umile);
rînduitor, s.m. (ordonator, organizator);
rîndului, vb. (Maram., a ordona), din mag.
rendelni (Candrea);
rînduială, s.f. (
ordine;
așezare, stabiliment; normă;
regulă; ritual, ceremonial);
neorînduială, s.f. (dezordine).