răscolí (răscolésc, răscolít),
vb. –
1. A scormoni, a
scotoci, a răvăși. –
2. A iscodi, a
căuta. –
3. A despărți
oile care aparțin la diferiți proprietari. –
4. A (se) răscula, a (se)
revolta. Sl.
raskoliti „a despărți” (Miklosich,
Slaw. Elem., 42; Tiktin; Conev 70). – Der.
răscol, s.n. (despărțirea
oilor după apartenența
lor;
cușcă pentru
păsări de
curte;
vas de
scos apa dintr-o ambarcație;
bară de
lemn care unește
loitrele carului), din sl.
raskolŭ „despărțire”;
răscoală, s.f. (rebeliune, răzvrătire; tumult, dezordine), din sl.
raskola „
schismă”, considerîndu-se
schisma drept rebeliune (după Tiktin deverbal de la
răscoli);
rascolnic, s.m. (schismatic
rus), din
rus.
raskolĭnik;
răscolitor, adj. (agitator, neliniștit). În semantismul lui
răscoli pare să fi intervenit o contaminare,
ușor de
înțeles, cu
răscula „a se
revolta”;
răscoală „
revoltă”
coincide cu
răscoală „el se răscoală”.