rámă (ráme),
s.f. –
Cadru. Germ.
Rahmen (Tiktin; REW 7012; Candrea), cf.
pol.,
rus., mag.
rama (Cihac, II, 304; Gáldi,
Dict., 154); der. din lat. (Koerting 7727) nu este posibilă. – Der.
rămar (var.
ramagiu), s.m. (fabricant de
rame);
înrăma, vb. (a pune în ramă);
ramcă, s.f. (rama
plăcii fotografice), cf. bg.
ramka.