rahát (raháturi),
s.n. –
1. (Înv.) Confort,
huzur, tihnă, îndestulare. –
2. Preparat dulce oriental pe
bază de sirop de
zahăr amestecat cu
puțină făină. –
3. (Vulgar) Murdărie, fecale. – Mr.
rihate „tihnă”. Tc. (arab.)
rahat (Roesler 601; Șeineanu, II, 299; Lokotsch 1684; Ronzevalle 98), cf. ngr. ραχάτι, bg., sb.
rahat. Cu sensul 2, în
locul tc.
rahat-lokum; sensul 3 este m. – Der.
rahagiu, s.m. (vînzător de
rahat);
rahagerie, s.f. (cofetărie).