prisós (-oáse),
s.n. – Surplus, îndestulare, excedent. – Var.
pristos. Ngr. περισσός „abundent” (Cihac, II, 691; Murnu 47; Pușcariu,
Lr., 261). – Der.
prisosi, vb. (a fi în
plus), cf. ngr. περισσεύω „a prisosi”;
prisoseală (var.
prisosință), s.f. (
belșug);
prisoselnic (var.
prisositor), adj. (care este de prisos, excedentar).