preájmă
s.f. –
Apropiere, împrejurimi.
În preajma,
aproape de; în
jur de;
circa. – Var.
prejmă, prejmet. Origine necunoscută. S-a gîndit la sl.
prĕmo „din regiune” (Cihac, II, 288), cu
j de la
jur (
Iordan,
Dift., 78); la sl.
préžda „
înainte” (Miklosich,
Etym. Wb., 241),
preždinu „
înainte” (Weigand,
Jb., XIV, 111), sau la sl.
sŭ prežda „dinainte”;
dar nici una dintre
aceste explicații nu este satisfăcătoare fonetic. – Der.
împrejmui, vb. (a încercui);
împrejmuire, s.f. (
cerc;
gard; regiune);
împrejmuitor, adj. (
vecin cu).