posádă (-ắzi),
s.f. –
1. Cartier, periferie, suburbie. –
2. Post de
graniță. –
3. Contribuție specială pentru menținerea unei fortărețe. –
4. Dispozitiv care reglează grosimea măcinișului. – Var.
posad. Sl.
posadŭ „
cartier”,
posada „
așezare”, de la
posaditi „a
așeza” (Miklosich,
Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 323), cf.
sad, răsad. Pentru contribuție, cf. Pintea,
Cercetări istorice, XIII, 145. – Der.
posădi, vb. (
Banat, a
așeza), din sl., sb.
posaditi;
posadnică, s.f. (
amantă), din sl.
posadĭnica.