podoábă (podoábe),
s.f. – Ornament, bijuterie. Sl.
podoaba (Miklosich,
Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 271; Conev 85). – Der.
(îm)podobi, vb. (a orna, a găti; a se
asemăna), din sl.
podobiti;
podobie, s.f. (înv., comparație; cîntare liturgică servind
drept model), din sl.
podobije;
podobnic, adj. (înv., asemănător, comparabil);
despodobi, vb. (a
scoate podoabele, a se dezbrăca);
preapodobie, s.f. (sanctitate), din sl.
prĕpodobije, înv.;
preapodobin (var.
preapodobnic, preapodobit), adj. (înv., sfînt), din sl.
prĕpodobinŭ;
spobodi, vb. (a
face demn, meritoriu), din sl.
sŭpodobiti.