plimbá (plímb, plimbát),
vb. – A
umbla în
voie dintr-un
loc în altul. – Var.
primbla, preumbla. Mr.
priimnu, priimnare, megl.
priamnu, priamnari. Lat.
perambŭlāre (Pușcariu 1336; Rosetti, I, 170), cf.
umbla. Cuvînt de
uz general (ALR, I, 96), s-a
păstrat numai în
rom. – Der.
plimb, s.n. (balustradă, parmalîc);
plimbă, s.f. (Munt.,
stinghie în
curte pe care se
culcă găinile);
plimbare (var.
primblare, preumblare), s.f. (umblet în
voie);
plimbet, s.n. (
rar,
plimbare);
plimbăreț, adj. (care se plimbă
mult);
plimbătoare, s.f. (
closet).