plávie (plắvii),
s.f. –
Morman,
grămadă de
crengi și
ierburi amestecate cu pămînt, care
plutesc pe
suprafața anumitor rîuri. – Var.
plaghie. Sl.
plavĭ „navă”, din
plaviti „a
pluti” (Cihac, II, 267; Conev 38). E dubletul lui
plavă, s.f. (Olt.,
plasă de pescuit); cf. și
plaur. – Der.
plavină, s.f. (Bucov.,
limbă de
foc;
pală de
fîn);
plavnă, s.f. (regiune mlăștinoasă);
plavcă, s.f. (
loc unde se
usucă năvoadele).