pîntéce (pîntece),
s.n. – Abdomen, burtă. – Var.
pîntec, pîntic(e). Mr.
pîntic(ă), pîntițe, megl.
pǫntiți. Lat.
pantĭcem (Diez, I, 302; Pușcariu 1321; Candrea-Dens., 1392; REW 6207), cf. it.
pancia (calabr.
pántici), prov.
pansa, fr.
panse, cat.
panxa, sp.
panza, port.
pança,
alb.
plëndes (Philippide, II, 650).
Uz general,
rar în Munt. (ALR, I, 42). – Der.
pîntecare (var.
pîntecăr(a)ie), s.f. (diaree);
pîntecos (mr.
pînticos), adj. (cu burta
mare),
poate direct din lat.
pantĭcōsus (Pușcariu 1322; Candrea-Dens., 1393). Cf.
spinteca.