pilí (pilésc, pilít),
vb. –
1. A
bea, a
trage la
măsea. –
2. (Refl.) A se
chercheli, a se
afuma. – Var.
chili. Țig.
pi-,
part.
pilo „a
bea” (Vasiliu,
GS, VII, 122;
Graur 180; Juilland 171). – Der.
pileală, s.f. (băutură, beție);
pilangiu, s.m. (bețiv);
chilaci, s.m. (Mold., bețiv), cf. țig. sp.
pilé „bețiv” (Besses 130).