pícă (píci),
s.f. –
1. Vîrf de
lance, la
jocul de
cărți. –
2. Resentiment,
ciudă,
necaz. – Mr.
pică „resentiment”. Fr.
pique, sensul al doilea
poate prin intermediul ngr. πίϰα și numai indirect din it.
picca (Cihac, II, 254; Meyer,
Neugr. St., IV, 71), ven.
pica. – Der.
picador, s.m. (la
luptele cu
tauri, asistent al toreadorului), din sp. prin intermediul fr.;
picant, adj. (condimentat), din fr.
piquant;
picher, s.m. (vînător
călare; cantonier), din fr.
piqueur;
pichet, s.n. (țesătură de
bumbac), din fr.
piqué, cf.
rus.
piket;
pichet, s.n. (
joc de
cărți;
par,
țăruș;
clădire de grăniceri), din fr.
piquet, it.
picchetto, ultimul sens cu var.
bechet, din tc.,
rus.
beket;
picheta, vb. (a
marca prin picheți, a trasa), din fr.
piqueter;
pichetaș, s.m. (soldat de la un
post de frontieră).