périe (périi),
s.f. –
1. Unealtă de
uz casnic formată dintr-un suport pe care sînt fixate
fire de
păr, de sîrmă etc. –
2. Probă de
tipar scoasă de
mînă cu
ajutorul unei
perii. Sl.
perije „penaj” (Miklosich,
Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 251), cf.
perină. – Der.
peria, vb. (a curăța cu peria; Trans., a pieptăna; a linguși);
perier, s.m. (vînzător, producător de
perii);
periuță, s.f. (
perie mică; lingușitor);
perietură, s.f. (
faptul de a peria; lingușeală).