perghél (perghéluri),
s.n. –
1. Cerc, circumferință. –
2. Arc, zidărie în
formă de
arc. –
3. (Înv.)
Compas. – Megl.
pirghel. Tc.
pergel ‹ per.
perkār (Șeineanu, II, 291; Lokotsch 1635), cf. ngr. περγέλι,
alb., bg.
pergel. – Der.
perghelui, vb. (a trasa,
arcuri; a arcui, a da
formă de
boltă).)