pắtură (-ri),
s.f. –
1. Înveliș,
strat. –
2. Pled,
cergă, cuvertură. –
3. Valtrap,
cioltar. –
4. (Trans. de S.) Pliu de
ie. – Mr.
petur „
plăcintă de
foi”. Din
pat „
sol, înveliș”, pl.
paturi, de unde s-a refăcut un sing. analogic, în conformitate cu
tipul mături-mătură, cf.
latură ‹ lat.
fagure ‹
faguri ‹
fag etc. Alte
ipoteze nu satisfac: din lat.
*pittŭla, dim. de la *
pitta „
pată”, cf.
pată (Candrea,
Conv. Lit., XXXVIII, 874; Pușcariu 1287; Candrea-Dens., 1358; REW 6548); din gr. πέταλον „
foaie” (Diculescu,
Elementele, 471); din lat. *
coactile; prin intermediul unei
forme *
quactula (Giuglea,
Dacor., II, 819; cf. REW 2001a). Der.
pături (var.
împături, (îm)pătura), vb. (a suprapune, a pune
strat peste strat; a plia, a
dubla), cf. Bogrea,
Dacor., IV, 878;
păturică, s.f. (covoraș, scîndurică,
preș, ștergător). Din
rom. sau din mr. trebuie să provină
alb.
petulë „minciunică”, bg.
petura „
plăcintă de
foi”, ngr. πέτουρον „
plăcintă de
foi” (Capidan,
Raporturile, 225; Candrea-Dens., 1358).