pălăríe (pălăríi),
s.f. –
Obiect de îmbrăcăminte cu boruri folosit pentru acoperirea
capului. Probabil din it.
cappelleria (P. Panaitescu,
BL, XIII, 155). Celelalte explicații sînt nesatisfăcătoare: din
rom.
păr (Tiktin); din gr. φαλαρίον (Diculescu,
Elemente, 470); din lat.
pariolum › it.
paiuolo „
ceaun” (Scriban). – Der.
pălărier, s.m. (
persoană care confecționează, repară sau
vinde pălării);
pălărierie, s.fr. (atelier de pălării). Din
rom. provine bg.
palarija (Capidan,
Raporturile, 223; Bernard 34).