óu (óuă),
s.n. –
1. Celulă care conține
germenul unei ființe din aceeași speță. –
2. Nod, maleolă. –
3. (Arg.) Testicul. – Mr.
ou, megl.
uou, istr.
owu. Lat.
ovum (Pușcariu 1232; Candrea-Dens., 1294; REW 6128), cf. vegl.
yuv, it.
ouvo, logud., cat.
ou, prov.
uou, fr.
oeuf, sp,
huevo, port.
ovo. Pentru sensul al doilea, cf. ALR, I, 59. – Der.
oua, vb. (a
face ouă), mr.
oauă, uare, probabil
direct dintr-un lat. *
ovare (Pușcariu 1233;
Graur,
BL, V, 107);
ouat, s.n. (acțiunea de a
oua);
ouătoare, adj. f. (care
produce ouă). Cf.
oară. – Der. neol. (din fr.)
oval, adj.;
ovar, s.n.;
ovul, s.n.