osébi
adv. – În locuțiunea
în deosebi: în
mod special, mai
ales. Sl.
osobi „
aparte” (Miklosich,
Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 231). – Der.
osebi (var.
usebi), vb. (a separa, a despărți), din sl.
osebiti se „a
trăi singur, retras”;
deosebi, vb. (a separa, a
distinge; refl., a fi diferit, a se
distinge);
(de)osebit, adv. (înv.,
aparte,
afară de).