ortá (ortále),
s.f. –
1.Regiment, grupare
militară. –
2. Grup,
adunare,
clasă. Tc.
orta „centru” (Șeineanu, II, 278; Lokotsch 1597), cf. ngr. όρτᾶς, sb.,
alb.
orta. – Der.
ortac, s.m. (
tovarăș,
camarad), din tc.
ortak (Roesler 600; Lokotsch 1598; Ronzevalle 38), cf. mr.
urtac,
alb., bg.
ortak;
ortăci, vb. refl. (a se întovărăși, a se împrieteni);
ortăcie, s.f. (
asociere, tovărășie, prietenie), în
Banat și Trans.