óftică (óftici),
s.f. – Ftizie, tuberculoză. – Mr., megl.
oftică. Ngr. ὄϰτιϰας, cf.
alb.
ohtikë, bg.
ohtika (Philippide,
Principii, 107; Tiktin). Schimbul
h ›
f pare ngr., cf. φτιϰιόν. – Der.
oftica (var.
oftici, oftigi), vb. (a contracta tuberculoză; a-și
pierde sănătatea; a (se)
otrăvi, a (se)
supăra);
ofticos (var. Mold.
oftigos) adj. (ftizic).