odáie (odắi),
s.f. –
1. Locuință,
sălaș. –
2. Cazarmă,
tabără. –
3. Cameră,
încăpere. –
4. Fermă, gospodărie. –
5. (Trans.)
Casă izolată. – Var. (Munt.)
hodaie. Mr.
odă, udă, udae. Tc.
oda (Roesler 600; Șeineanu, II, 274; Lokotsch 1584), cf. ngr. όντᾶς,
alb.
odë, bg., sb.
odaja. – Der.
odăiță, s.f. (cămăruță;
casă mai
mică);
odagiu, s.m. (
fecior, valet;
argat), din tc.
odaci;
odăiaș, s.m. (valet;
fecior);
odăiașe, s.f. (servitoare,
fată în
casă);
odăielnic, adj. (hoinar;
linge-
blide);
odalîc, s.n. (tîrlă cu tot ce ține de ea), din tc.
odalik;
odaliscă, s.f. (
femeie de serviciu în
haremul unui
sultan; cadînă), dublet al cuvîntului anterior prin intermediul fr.
odalisque;
odabașă (var.
odobașă), s.f. (
căpitan), din tc.
odobaș. – Din
rom. provine mag.
hodály „
baci” (Candrea,
Elemente, 402; Edelspacher 14).