oáră (oáre),
s.f. – (Trans., Munt.)
Pasăre de
curte. – Var.
hoară. Probabil din lat. *
ōvāria „care dă
ouă” (Candrea-Dens., 1295; REW 6128
preferă ipoteza unui der.
rom. de la
ou). E mai
puțin probabilă der. din lat. *
avula (Giuglea,
Dacor., V, 897; cf. REW 836a) și
încă și mai
puțin cea din lat.
ala (Tiktin). Se folosește mai
ales la pl. – Der.
orătanie (var.
orătenie), s.f. (Olt., Munt.,
pasăre de
curte; stîrpitură).