o
pron. – Acuzativul sing. al pron. pers. f.,
forma atonă. Lat.
illam, cf.
ea. Probabil la origine se
distinge de
o, pron. neutru
(ace(a)st(a), acela), cu care astăzi se
confundă complet (cf.
prin mari furtuni trecut-ai, o știu, Alecsandri;
fără să mi-o ceară nimeni,
Camil Petrescu) și care pare să provină din lat.
hoc, cf. poitev.
o (
elle était belle, elle o savait, cîntec popular din Parthenay). După Hasdeu,
Col. lui Traian, 1877, 461, acest pron.
ar fi de origine dacică. Der. din lat.
ullam (Crețu,
R. pentru Istorie, VI, 72-88), nu e probabilă.