nisíp (nisípuri),
s.n. – Granule
fine de rocă. Sl.
nasŭpŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 32; Miklosich,
Lexicon, 415; Cihac, II, 213) din vb.
sypati „a împrăștia”, cf.
risipi, bg., sb.
nasip „
dig”. Der. din bg.
pĕsŭk (Conev 41) nu e posibilă. Der.
nisipariță, s.f. (
pește, Cobitis taenia);
nisiparniță (var.
nisiperniță), s.f. (clepsidră, nisipar);
nisipi, vb. refl. (a se pulveriza; a se acoperi cu nisip);
nisipar, s.m. (
persoană care
vinde nisip);
nisipiș, s.m. (
teren nisipos);
nisipiu, adj. (de culoarea
nisipului);
nisipos, adj. (cu nisip);
înisipa, vb. (a
umple cu nisip).