neámț (némți),
s.m. –
1. German. –
2. Străin. Sl.
nĕmĭcĭ, din
nĕmŭ „
barbar”, cf.
neam (Miklosich,
Slaw. Elem., 32; Tiktin), cf. ngr. νέμτζης, bg.
nĕmec,
alb.
nemets, mag.
nemet, pol.
niemiec. – Der.
nemțoaică, s.f. (
germană; dădacă, guvernantă; călțunaș, Tropaeolum;
plantă, Delphinium elatum);
nemțesc, adj. (
german);
nemțește, adv. (în
germană);
nemție, s.f. (mulțime de
germani; înv., în
limba germană);
nemțime (var.
nemțărie), s.f. (colectivitate de
germani);
nemți, vb. (a germaniza);
nemțișor, s.m. (
plantă, Delphinium elatum);
nemțean, s.m. (locuitor al regiunii
Neamț din Moldova;
călugăr al
mănăstirii Neamțu).