neám (neámuri),
s.n. –
1. Popor, națiune. –
2. Rasă,
castă,
gen,
clasă. –
3. Generație. –
4. Rudă, rudenie. –
5. (Mold.) Reuniune de
boieri fără sarcini publice, boierie. –
6. Clasă,
tip,
categorie. Mag.
nem (Cihac, II, 518; Tiktin),
fără îndoială în relație cu sl.
nĕmŭ „
barbar”, cf.
neamț; e posibil ca
rom. să provină
direct din sl. – Der.
nemeș (var.
neameș, ne(a)miș), s.m. (Trans.,
nobil, aristocrat), din mag.
nemes;
nemeșesc, adj. (aristocratic, nobiliar);
nemeșie, s.f. (noblețe);
nemeșug, s.n. (înv., noblețe), din mag.
nemesség;
nemeț, s.n. (generație, genealogie;
familie,
casă);
nemenie, s.f. (
rasă,
castă,
soi);
nemotenie, s.f. (
rudă);
înemuri, vb. refl. (Mold., a se înrudi);
nemureală (var.
nemurenie), s.f. (Mold., înrudire). –
Neam, adv. (deloc), pe care dicționarele obișnuite să-l
confunde cu cuvîntul anterior, pare
legat de mag.
nem „nu” (
Graur,
GS, VI, 35; Gáldi,
Dict., 95).