năpădí (năpădésc, năpădít),
vb. – A invada, a irupe. Sl.
napadati, der. de la
napasti, napada (Miklosich,
Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 211; Tiktin), cf. sl.
napadŭ „invazie”; bg.
napadam și
prăpădi. – Der.
năpadă, s.f. (învazie; oprimare,
atac);
năpăditor, adj. (invadator);
năpastă (var.
năpast(i)e), s.f. (înv., impozit suplimentar, contribuție adițională, introdusă pentru
prima oară în Muntenia de Mihnea Vodă, în 1586; înv., nedreptate, injustiție, opresiune; nenorocire, calamitate,
necaz),
direct din sl.
napastĭ „calamitate” (Miklosich,
Lexicon, 408; Cihac, II, 211);
năpăstui, vb. (a oprima; a acuza pe nedrept, a calomnia);
năpăstuitor, adj. (asupritor; nedrept);
năpatcă, s.f. (Mold.,
plasă de pescuit), din rut.
napadka (Candrea, Scriban).