múzică (múzici),
s.f. –
1. Creație artistică cu
ajutorul sunetelor. –
2. Muzicuță, armonică. –
3. (Arg.)
Gură, plisc. – Mr.
muzica. Fr.
musique, și în mr. din it.
musica, cf. tc., bg.
muzika. Este dubletul lui
musichie, s.f. (muzică; muzică gregoriană), înv., din mgr. μουσιϰή (Gáldi 212), cf. sl.
musikija. Ortografia
musică (și der.) este înv. – Der.
muzic, s.m. (înv., muzician), din it.
musico;
muzical, adj., din fr.
musical;
muzicant, s.m., din germ.
Musikant;
muzicesc, adj. (înv., muzical);
muzicuță, s.f. (armonică; Arg.,
gură).