mult (-tă),
adj. –
1. Abundent. –
2. (Adv.)
Destul, considerabil, enorm, în catitate
mare. –
3. (Adv.)
Timp îndelungat, un interval
mare de
timp. –
Mai mult, încă, în
plus. –
Cel mult, numai, atît. –
De mult, altădată, cu
lung timp în
urmă. –
Prea mult, peste măsură, în exces. –
4. (Adv.) Numai,
abia, doar. –
5. (S.n.) Cantitate
mare, lucruri numeroase. –
Mulți, lume, nenumărați
oameni. –
Multe, nenumărate lucruri. –
Și mai multe nu, neapărat, cu orice
preț.
Multul cu mult, oricît de
mult,
foarte mult. – Mr.
multu, megl.
mult, istr.
munt. Lat.
multus (Pușcariu 1124; Candrea-Dens., 1168; REW 5740), cf. it.
molto, prov., cat.
molt, v. fr.
moult, sp.
mucho, port.
muito. – Der.
multicel (var.
multișor), adj. (
destul);
mulțime (var. înv.,
mulție), s.f. (
oameni mulți, multitudine, abundență);
înmulți (var.
mulți), vb. (a multiplica; a augmenta; refl., a se reproduce);
înmulțire, s.f. (multiplicare);
înmulțitor, s.n. (multiplicator);
deînmulțit, s.n. (
primul factor al unei înmulțirii).
Mulțumi (var. înv.,
mulțemi, Trans.,
mulțămi), vb. (a
satisface, a
sătura; a premia, a gratifica, a
plăti, a-și exprima satisfacția prin
cuvinte de
grație; refl., a fi
satisfăcut; refl., a fi, a se
arăta sătul, a nu
putea mai
mult), este
fără îndoială, un der. de la
mulțime (› *
mulțimi ›
mulțemi), ca
îndestula de la
destul. Der.
general admisă, din
la mulți ani (Crețu 349; Tiktin; REW 487; Candrea; Scriban; Bărbulescu,
Arhiva, XXXIII, 47; Sandfeld 42) nu pare posibilă, fiindcă astfel de
compuse nu sînt curente în
rom. (Trans.,
mulțam nu este un rezultat al lui
mulți ani, ci o var. dialectală a lui
mulțumesc; paralelismul cu ngr. εἰς πολλὰ ἔτη „să
trăiască mulți
ani” › στολλάτη „mulțumesc” este sugestiv,
fără să constituie un argument hotărîtor, fiindcă acest etimon nu explică celelalte sensuri
ale cuvîntului). Der.
mulțămeală, s.f. (gratitudine), înv.;
mulțumită (var.
mulțămită), s.f. (
premiu, recompensă; recunoștință);
mulțumitor (var.
mulțămitor), adj. (satisfăcător, suficient, recunoscător);
nemulțumire, s.f. (neplăcere);
nemulțumit, adj. (nesatisfăcut, mofturos);
nemulțumitor, adj. (care nu dă satisfacție). – Der. din fr.
multiplu, adj.;
multiplica, vb.;
multiplicator, adj.;
multiplicat, s.n.;
multiplicitate, s.f.;
submultiplu, s.n.