mreáje (mréji),
s.f. –
1. Vîrșă,
plasă,
năvod. –
2. Cursă,
capcană, laț. –
3. (Olt.) Țesătură. – Var.
mreje. Mr., megl.
mreajă. Sl.
mrĕža (Miklosich,
Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 205; Berneker, II, 38; Conev 64), cf. bg.
mrĕža, sb., cr.
mrȅža, slov.
mrêža, ngr. μέρζα,
alb.
mrežë. – Der.
mreji (var.
înmrejui), vb. (a
fabrica plase; a repara
plase; a zvîrli mreaja; a
prinde în
plasă);
mrejer, s.m. (
pescar care
trage la
năvod).