moárte (mórți),
s.f. –
1. Sfîrșit, deces. –
2. Omucid,
omor. – Mr.
moarte, megl.
moarti. Lat.
mortem (Pușcariu 1104; Candrea-Dens., 1175; REW 5688), cf.
alb.
mortë (Philippide, II, 648), it.,
port.
morte, fr., cat.
mort, sp.
muerte. – Cf.
mort, muri. – Der. neol.
mortal, adj., din fr.
mortal;
mortalitate, s.f., din fr.
mortalité;
inmortalitate, s.f, din fr.
immortalité;
mortifica, vb., din fr.
mortifier;
mortificați(un)e, s.f., din fr.
mortification;
mortuar, adj., din fr.
mortuaire.