méi (méiuri),
s.n. – O anumită graminee (Panicum miliaceum). – Var.
meiu. mR.
mel’u, megl., istr.
mel’. Lat.
mĭlium (Pușcariu 1056; Candrea-Dens., 1079; REW 5572), cf.
alb.
mel (Meyer 263; Philippide, II, 648), it.
miglio, prov.
meilh, fr.
mil(let), cat.
mill, sp.
mijo, port.
milho. – Der.
meiat, s.n. (căderea
florii la
vița de
vie), al
cărui semantism nu este
clar;
meișor, s.m. (
plante, Panicum capilare, Panicum sanguinale, Milium effusum);
meiște, s.f. (cultură de
mei).