mătáse (-tắsuri),
s.f. –
1. Țesătură
fină. –
2. Smoc la
știulete de
porumb. – Var. (Mold.)
matase. Mr.
mătase, megl.
mătăși. Lat.
metaxa, mataxa, din gr. μέταξα (Diez, I, 268; Roesler 573; Tiktin; REW 5403), cf. it.
matassa, prov.
madaisa, sp.
madeja,
port.
madeixa, cu semantism divergent; și, de
asemeni, ngr. μετάξι,
alb.
mëthafsë (Philippide, II, 647). Pl. este colectiv. – Der.
mătăsar, s.m. (lucrător sau vînzător de mătase;
pasăre, Ampelis garrulus);
mătăsărie, s.f. (
fabrică, magazin de
mătăsuri);
mătăsică, s.f. (țesătură de mătase amestecată cu altă fibră);
mătăsos, adj. (ca
mătasea). – Din
rom. provine mag.
matász (Edelspacher 18).