márfă (mắrfuri),
s.f. –
1. (Trans., Maram.)
Vite. –
2. (Înv.) Provizii. –
3. Obiecte de
negoț. – Var. (înv., Trans.)
marhă, (
Banat)
marvă. Sl. (sb., cr., rut.)
marha (Miklosich,
Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 186) și mag.
marha (Gáldi,
Dict., 144), din v. germ.
mariha „
cal.” – Der.
mărfar (var.
marfagiu), s.m. (negustor). Din
rom. provin rut.
marfa (Miklosich,
Wander., 17; Candrea,
Elemente, 408; Berneker, II, 19), mag.
márfa (Edelspacher 18).