s.f. – Parte terminală (întoarsă) a mînecii. Fr. manchette, de la manche „mînecă”, de unde și manșon, s.n., din fr. manchon. E dubletul lui manișcă, s.f. (manșetă; plastron), din rus. maniška (Cihac, II, 185). Cf. manget.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies. Mai multe detaliiOK