loc (lócuri),
s.n. –
1. Așezare, situație, poziție. –
2. Populație; tîrg. –
3. Însărcinare, serviciu, funcție. –
4. Cauză, motiv. –
5. Timp, oportunitate. –
6. Parte. –
7. Capacitate,
suprafață. –
8. Ordin, rang. –
9. Teren, regiune. –
10. Imobil,
casă. –
11. Localitate,
așezare. –
Deloc, de
fel. –
În loc, în
schimb. –
La loc, ca mai
înainte. –
La un loc, împreună. –
Pe loc, imediat. – Mr., megl., istr.
loc. Lat.
lǒcus (Diez, I, 253; Pușcariu 986; Candrea-Dens., 1004; REW 5097); cf. it.
luogo, prov.
loc, fr.
lieu, cat.
lloc, sp.
luego, port.
logo. Pentru expresia
deloc, cf. cat.
enlloc (
Iordan,
BF, IX, 155). Der.
înloca, vb. (
rar, a
plasa, a situa);
înlocui, vb. (a substitui);
înlocuitor, s.m. (substitut);
întruloca (var.
întroloca, întruluca, înturluca), vb. (a reuni, a
aduna; a
culege; refl., a se
asocia), comp. cu
întru (după Scriban, cu
într’un);
alocuri (var.
alocurea) în expresia
pe alocuri (din
loc în
loc);
alocurea, adv. (în
afara locului; în
apropiere de); cf.
locui, locaș. – Der. neol.
local, adj., din fr.
local;
local, s.n. (restaurant,
casă);
localnic, adj. (indigen), din
pol.
lokalny, rus.
lokalinyj (Tiktin);
localitate, s.f. (
loc, tîrg), din fr.
localité;
localiza, vb., din fr.
localiser;
locatar, s.m. (chiriaș), din fr.
locataire;
locativ, adj., din fr.
locatif;
locațiune, s.f. (taxă), din fr.
location, termen juridic;
sublocațiune, s.f. (subînchiriere, subarendare);
sublocator, s.m. (subchiriaș), din fr.;
loco-, prefix, din fr.
loco (
locomobilă, s.f.;
locomotivă, s.f.;
locomotor, adj.;
locomoțiune, s.f.;
locotenent, s.m., din it.
locotenente;
locotenență, s.f.);
sublocotenent, s.m., din fr.
souslieutenant;
locțiitor, s.m.,
traducere a fr.
lieutenant;
prealocui, vb. (a
locui), după sl.
prebyvati, înv.