lin (línă),
adj. – Liniștit,
senin,
pașnic. Lat.
lĕnis (Pușcariu 973; Candrea-Dens., 988; REW 4977;
Iordan,
Dift., 169; Rosetti, I, 107),
poate prin intermediul unei var. populare *
lĕnus, cf. it.
lene, leno (Battisti, III, 2201), prov.
le, sp.
len. Der.
liniște, s.f. (calm,
pace,
tăcere), cu suf. sl. -
iște (probabil der.
cult, nu este cuvînt
pur popular);
liniști, vb. (a
potoli, a calma);
liniștitor, adj. (care liniștește);
neliniștit, adj. (
fără liniște);
neliniști, vb. (a îngrijora, a conturba);
neliniște, s.f. (îngrijorare, alarmă, lipsă de calm);
neliniștitor, adj. (îngrijorător, alarmant).